Aversiunea față de alimente la copii

3–4 minutes

Cauze, soluții și recomandări pentru părinți

Aversiunea față de alimente la copii este o problemă relativ comună, sursa de îngrijorare și stres atât pentru părinți, cât și pentru copii. Aceasta poate apărea sub forma refuzului de a mânca anumite alimente, a temerii de a înghiți sau a unei selectivități alimentare extreme.

  1. Ce este aversiunea față de alimentație?
    Aversiunea față de alimentație se referă la dificultatea sau refuzul constant al unui copil de a mânca anumite alimente sau de a mânca în general. Deși mulți copii vor deveni mai selectivi cu vârsta, aversiunea persistentă față de mâncare poate semnala o problemă mai profundă care necesită intervenție.
  2. Cauzele aversiunii față de alimentație
    2.1 Cauze emoționale și psihologice
    • Frica de a încerca alimente noi: Unii copii dezvoltă o frică de alimente noi, ceea ce poate duce la selectivitate alimentară excesivă. Frica de schimbare și de necunoscut poate afecta puternic comportamentele alimentare.
    • Traume sau experiențe negative legate de mâncare: Copiii care au avut experiențe negative la masă (de exemplu, înghițirea unui aliment care i-a provocat disconfort sau sufocare) pot asocia mâncarea cu frica. În astfel de cazuri, este necesară o abordare graduală și blândă pentru a ajuta copilul să depășească trauma.
    2.2 Cauze fizice
    • Dificultăți de înghițire (disfagie): Copiii care au probleme de înghițire pot dezvolta aversiune față de anumite alimente. Aceasta poate fi o cauză ascunsă a refuzului alimentelor, care nu este întotdeauna vizibilă pentru părinți.
    • Reflux gastroesofagian: poate provoca dureri sau disconfort în timpul mesei, ceea ce duce la evitarea alimentelor și la o aversiune crescută față de mâncare.
    2.3 Factori de dezvoltare
    • Perioada de selecție alimentară: În jurul vârstei de 2-3 ani, copiii pot deveni mai selectivi cu privire la ceea ce mănâncă. Aceasta este o fază normală a dezvoltării, dar în unele cazuri, poate duce la o aversiune semnificativă față de mâncare.
  3. Semnele aversiunii față de alimentație
    • Refuzul constant de a mânca anumite alimente sau tipuri de texturi.
    • Fobia de a înghiți sau teama de a mânca alimente noi.
    • Comportamente de anxietate în timpul meselor (cum ar fi refuzul de a se așeza la masă sau evitarea alimentelor).
    • Pierderea în greutate sau o creștere în greutate mult mai mică decât ar fi normal pentru vârsta copilului.
  4. Cum să abordezi aversiunea față de alimentație?
    Cu răbdare, calm și fermitate. Iată câteva strategii recomandate de cercetări recente:
    4.1 Crearea unui mediu calm la masă
    Un mediu calm și pozitiv reduce anxietatea și ajută acceptarea alimentelor. Mesele împreună cu familia, fără distrageri, fără presiune asupra copilului, creează o atmosferă relaxantă care încurajează deschiderea copilului către alimente.
    4.2 Tehnici de desensibilizare graduală
    Pentru copiii care se tem de texturi mai groase sau alimente noi, este important să introduci treptat alimente mai complexe. Introducerea unui plan gradual de desensibilizare, în care alimentele sunt introduse treptat în cantități mici și cu texturi ușor de tolerat, ajută copilul să se obișnuiască cu noi tipuri de mâncare.
    4.3 Utilizarea recompenselor pozitive
    Răsplătirea copilului pentru încercarea unor alimente noi sau pentru comportamentele pozitive legate de mâncare este o metodă eficientă. Se recomandă utilizarea unui sistem de recompense care să includă laude, stickere sau o activitate preferată.
    4.4 Implicarea copilului în pregătirea meselor
    Un alt mod de a reduce anxietatea legată de mâncare este implicarea copilului în procesul de alegere și pregătire a alimentelor. Atunci când copiii au un rol activ în pregătirea mesei, ei devin mai curioși și mai dornici să încerce ceea ce au ajutat să pregătească.
  5. Când să ceri ajutor profesional
    Dacă aversiunea față de alimentație este severă, persistentă sau însoțită de semne de anxietate sau pierdere în greutate, este important să soliciți ajutor profesional. Se recomandă consultarea unui logoped pediatric pentru evaluarea înghițirii și a problemelor legate de alimentație, precum și a unui psiholog pentru tratamentele comportamentale.
    Aversiunea față de alimentație poate fi o provocare, dar cu abordările corecte și răbdare, se poate depăși. Caută să creezi un mediu calm, să introduci alimente noi treptat și să folosești tehnici de desensibilizare. În cazurile mai severe, intervenția unui specialist este esențială pentru a asigura sănătatea și bunăstarea copilului.